Inainte de aderarea la Uniunea Europeana in 2007, Romania nu avea un cadru unitar privind legislatia din domeniul protectiei mediului. Astfel, Romania a adoptat in 2005 „Legea Mediului”, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005, aprobata prin Legea nr. 265/2006.
Aceasta ordonanta defineste principii, procedura de reglementare in domeniul protectiei mediului, conservarea biodiversitatii, regimul substantelor periculoase si al deseurilor. De asemenea, ofera si informatii cu protectia factorilor de mediu, respectiv obligatii ale persoanelor fizice si juridice, atributii ale autoritatilor publice locale si centrale si sanctiuni.
Practic, acest act normativ este baza in care este adoptata legislatia europeana din domeniul protectiei mediului in Romania. Totodata, in ordonanta se specifica faptul ca protectia mediului este un obiectiv de interes public major, acesta fiind ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aer, apa, sol, subsol, aspecte caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganica, fiintele vii, sistemele naturale in interactiune ce cuprind toate elementele mentionate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.
In capitolul 9, referitor la Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre, ordonanta detaliaza obligatiile detinatorilor de terenuri, fie ca sunt persoane fizice sau juridice, precum si cele ale persoanelor fizice sau juridice care desfasoara activitati pe un teren care nu este in proprietatea acestora. Cele mai importante prevederi fac referire la gestionarea corespunzatoare a deseurilor, respectarea regimului silvic, exploatarea resurelor in conformitate cu prevederile legale si sesizarea autoritatilor competente in cazul producerii unor accidente ce afecteaza ecosistemele terestre.